Despre noi - Pescăruș

Despre noi

Zăpușeală. Ora două.
O zi de vară, prin '39.
În Herăstrău pluteau pe lac
Vreo patru bărci și un brotac,
Iar prin copaci, pe ici, pe colo
Abia de auzeai un solo.
Dar din liniștea cea surdă
S-aud chiote cum zburdă,
Lume multă, epoleți,
Regi, regine, precupeți,
Veniră toți, cu mic cu mare,
S-asiste la inaugurare.
La Pescăruș s-a strâns buluc
Tot Bucureștiul ca să bea un suc,
Un tap de bere sau să stea la masă
Apoi – normal - siesta pe terasă.
Și uite-așa pentru întâia oară
Bucureștenii au dat sfoară în țară
Că-n târg la ei, în parcul mare,
De-acu-nainte va fi sărbătoare.
La mic dejun, la prânz și mai ales la cină
Cu toții erau invitați să vină
Să stea, să bea, să chefuiască
Să lase munca și să se cinstească.
Pentru c-așa a fost gândit și construit
De Horia Creangă – nepot de scriitor vestit.
Dar anii au trecut încet și la putere
Au venit comuniștii cu a lor părere
Că locu-i numai bun pentru partid
Și l-au luat, dar într-un mod perfid
L-au făcut un restaurant de casă
Unde cu greu prindeai și tu o masă.
Nu mai era ca la-nceput, la liber,
Acum trebuia să fii ceva copil de lider.
Nu ne mândrim cu asta, nu negăm
Dar nici nu vrem să insistăm.
Asta pentru că după ‘89
La Pescăruș a început o eră nouă.
Ce-i drept, ani buni a stat în degradare
Dar l-am pus iarăși în valoare.
E-adevărat ca ritmul vieții s-a schimbat,
Dar și restaurantul s-a reinventat.
C-un nou meniu, mai bun, mai ofertant
Cu vinuri multe – foarte important,
Căci un pahar pe lângă farfurie
Face din orice masă o bucurie.
Iar ca să-ți faci, așa, doar o idee,
Terasa noastră dă fix în alee
Intri în parc pentru o mică promenadă
Ca să iți pice bine după citronadă.
Să nu uităm nici de mâncare,
Cu feluri care mai de care:
Pește, mușchi și frigărui,
De mistreț, de porc, de pui
Ficăței și tocăniță
Plus sarmale-n foi de viță
Ciorbe, supe și salate
Pe toate le ai listate.
Răsfoiești și-apoi alegi
Ce mănânci cu-ai tăi colegi.
Avem locuri berechet
Poți să dai și un banchet.
Prin tot ce-am scris, ce vezi mai sus,
Iți spunem că ne bucură nespus
Să te chemăm la noi oricând,
Mâine, azi, cât mai curând..


Nea Tudorel e un personaj tare simpatic, un bătrânel haios care de când se știe merge la Pescăruș. Nea Tudorel a luat parte la toate evenimentele importante din istoria restaurantului, motiv pentru care el e cel care ne poate povesti ce și cum s-a întamplat de-a lungul timpului pe malul lacului. Cine a venit, ce-a facut, știe tot.

Viața la Pescăruș povestită de Nea Tudorel

Unii spun ca ar fi împlinit 100 de ani cu mult timp în urmă și că toată viața și-a petrecut-o în Herăstrău. Alții dau din umeri cum că n-au auzit niciodată de el și n-a fost chip să-l vadă la ochi. Ce știm sigur e că sunt multe povești despre Nea Tudorel – unele cusute cu ață albă, iar altele incredibil de adevărate. Dar niciuna nu se compară cu poveștile lui de la Pescăruș. Și vorba aia, omul are o vârstă și a văzut multe.

Cu o barbă mai deasă decât Codrii Vlăsiei, galant, mereu primenit și cu o poftă de viață ieșită din comun, Nea Tudorel are masa lui preferată la Pescăruș. Pe terasă, lângă lac, la umbră. Printre ospătarii cu vechime circulă o vorba: dacă se pune pe povestit, pentru nimic – dar pentru nimic în lume – să nu-l oprești pe Nea Tudorel.

Și chiar așa e. După o tură prin parc și vreo câteva halbe pe terasă, lui Nea Tudorel i se deschide apetitul nu doar pentru niște mici, ci și pentru povestit.

"Țin minte de zici c-a fost ieri. Vara lui ’39. Era o caldură de-ți dădeai și pielea jos de pe tine. Eram la Tache frizerul să mă pun la punct pentru o întâlnire, iar lângă mine – ce să vezi? - Horia Creangă, nepotul marelui scriitor. Și uite-așa, din vorbă-n vorbă, aflu că-n Herăstrău se deschide Restaurantul Pescăruș pe care chiar el l-a construit - să-i dea cel de sus sănătate. N-a apucat Tache să-mi facă perciunii c-am și sărit de pe scaun și m-am înființat direct pe terasă. Să tot fie vreo 80 de ani de atunci… de la prima mea bere la Pescăruș. Ce clădire, ce arhitectură, ce construcție. Acum e monument de patrimoniu – cred și eu, la cum arată și în ce zonă bună e."

Dac-a fost fix așa, n-avem de unde să știm, dar Horia Creangă chiar e arhitectul care a ridicat pe malul lacului Herăstrău restaurantul cu cea mai interesantă istorie din tot parcul.

Au tot urmat seri de neuitat, banchete și chermeze de la care n-a lipsit sau personalități marcante cu care Nea Tudorel a legat prietenii.

"Cu Juan Carlos I – regele Spaniei – chiar săptămâna trecută am vorbit. E la casa lui, cu nepoții, cu familia, viață bună de pensionar. Dar stai să vezi cum l-am cunoscut. Eram la masa mea pe terasă, așteptam mâncarea. Mă tot uitam cum apune soarele pe lacul Herăstrău și, când colo, simt o mână pe umăr. A bălmăjit ceva într-o limbă pe care n-o cunoșteam la vremea respectivă și-mi ia paharelul de țuică din mână să miroasă. I-am facut semn să-l dea pe gât și aia a fost. S-a așezat la masă lângă mine și-am mai plecat a doua zi dimineață. Ce platouri, ce spritzuri, ce ospăț a ieșit. Era să nu mai decoleze avionul la câte damigene a luat cu el în Spania. A rămas regulă: de sărbatori mereu îi trimit o țuiculiță de-asta, de-a noastră."

"Cu Simon Perez să vezi trăsnaie - l-am învățat să danseze brașoveanca. Eram la o nuntă la Pescăruș și s-a nimerit să vină și el. Delegație mare, vreo 30 de inși. După ce s-au adus carafele cu vinul casei, cine-a mai știut care-i nuntaș și care nu? S-a dansat la grămadă și s-a cântat până dimineață."

"De Anatoli Karpov v-am povestit? Mare maestru la șah dar, înainte de orice, rus adevărat - maestru în petreceri și voie bună. Ne-am adunat la masa lui toți de pe-aici, de-ai locului. Dar cu tot antrenamentul nostru n-am reușit să ținem pasul și ne-a dat mat. Pe când ne retrăgeam încet spre casele noastre el mai cerea un pește la grătar și-o sticlă de vin."

"Cu ministrul Yang Yichen m-am înțeles mai mult din semne. Când a venit cu delegația lui impresionantă tocmai din Republica Chineză, a cerut să cunoască oamenii locului. Așa am ajuns să îi arăt cum se petrece pe la noi și el să îmi arate cum se mănâncă slăninuța și cârnații de Pleșcoi cu bețișoare."

Nu știm cum se făcea să apară și Nea Tudorel pe la Pescăruș de fiecare dată când sosea un oaspete mai special. Și nici nu știm cum reușea, mai devreme sau mai târziu, să intre în vorbă cu fiecare dintre ei. Poate nu-s toate chiar așa cum ni le povestește el, dar cartea de onoare e plină de președinți și oameni importanți, toți încântați de locul pe care l-au vizitat și de oamenii pe care i-au întâlnit aici. Ne place să credem ca e și Nea Tudorel responsabil, măcar în parte, pentru mesajele frumoase pe care le-au lăsat.

Așa că-l ascultăm cu plăcere când ne mai spune de unul și de altul:

"Stați să vă spun ce s-a întâmplat aici cu un fotbalist mare de la noi... nu dau nume... care era mai petrecăreț de felul lui. Era băiat bun, pus pe treabă, și pe teren și pe terasă. Într-o zi după antrenament, în loc să meargă acasă, a venit aici să bea o bere rece cu baieții. Uitase că nevastă-sa îl aștepta să își serbeze ziua de nume. Și s-a întins baiatu' la o bere-două, la o vorbă și la un cântec până când a apărut femeia pe terasă cu toate neamurile și invitații după ea. Îl căuta îngrijorată prin tot orașul și l-a găsit la masă lângă mine cântând "Așe beu fundașii buni, așe beu fundașii buni". Până la urmă s-au împăcat cu toții și au ținut petrecerea aici."

"N-o să mă credeți când vă spun că era cât pe-aci să ajung vedetă de cinema. S-a întâmplat tot aici, la Pescăruș. Stăteam liniștit, cu gândurile mele, când vine un cetățean la mine cu degetele ținute așa, în față, ca un ecran. Și, ce să vezi, era tocmai ăsta... de face filme mari la Hollywood... mai micuț el, dar mare regizor... nu-mi vine acum numele. Cică a venit să caute un loc bun pentru filmare, că-i place foarte mult peisajul ăsta de aici de pe terasă și că ar vrea să joc și eu în film. I-am zis că joc, dar mai întâi să stăm la un pahar de vin să-mi povestească despre ce e vorba. Și am stat, și am povestit, și a mai comandat un vin, ba eu încă unu, ba iar el, până când a uitat și de filmare și de toate problemele pe care le avea."

Când te uiți așa la Nea Tudorel, cu barba lui albă și privirea caldă de bunic, e greu să ți-l imaginezi un june prim ieșit la promenadă cu cele mai frumoase tinere din oraș. Dar umblă vorba că toate fetele oftau când apărea la braț cu o iubită despre care unii spun că ar fi fost chiar Miss România din vremea respectivă. Se zice că stăteau întotdeauna la aceeași masă, cu vedere la lac, și că atunci când erau împreună erau singuri în lumea lor. Nea Tudorică nu prea vorbește despre asta, dar l-am văzut privind un cuplu de îndrăgostiți retrași la masa lor de pe terasă și-am înțeles că-i amintește de vremuri mai frumoase.

"Nu doar că știu pe de rost primul meniu de la Pescaruș – ăla din ’39 – dar am și gustat din fiecare preparat. Pai cum? Eu sa n-am habar? Îți zic toate rețetele dacă vrei. Și cu secrete. Acușica facem o carte de bucate. Bine, meniul s-a mai schimbat, c-au tot venit bucătari din toate colțurile lumii și s-au tot adăugat bunătățuri și specialități. Uite, de exemplu, în meniul ăsta nou, eu le-am zis să bage Mistrețul pădureț și Borșul Herăstrău. Fără ele nici nu discutăm. Sau vinurile românești. Păi ele-s baza. Cum să mănânci tu cel mai bun pește din Herăstrău fără un pahar de vin pe măsură? Hai că-mi plouă-n gură. Ospătar!"




Căutăm parteneri
Grupul City Grill caută locații cu
potențial pentru noi restaurante.

octav.dura@citygrill.ro

Căutăm furnizori
Grupul City Grill caută furnizori de
produse alimentare de calitate.

paul.iftode@citygrill.ro

Suntem pe Trip Advisor
Află ce cred clienții noștri despre
experiența din restaurantul nostru.

Pescăruș




atmosfera-romantica-momente-artistice evenimente-petreceri muzica-jazz preparate-din-peste-fructe-de-mare restaurant-parc-herastrau